Love day

O declarație – prin muzica si interpretarea lui Richard Galiano – despre frumusețe și mister

Love day – Richard Galiano

galiano

 

Posted in Terapie cu muzică | Leave a comment

Citatul săptămânii

Mi-am propus să mă gândesc, mai multe zile în șir, la câte o vorbă de duh – adică o frază sau o expresie care a rezonat în mine și care mi-a dat prilej să reflectez cum e asta oare pentru mine și cum se potrivește cu viața mea trecută sau prezentă. Și cum e și pentru ceilalți …

Iată vorba de duh a acestei săptămâni: „Ceea ce putem face pentru cei pe care îi iubim este să fim noi înșine fericiți” (un filozof francez pe nume Alain a spus-o).

Vă invit și pe voi să vă gândiți la astă vorbă și să vedeți ce trezește în voi, ce amintiri, ce gânduri, ce emoții, ce trăiri, ce stări … Vă vine să o respingeți, să râdeți la auzul ei, să o etichetați, să o păstrați în minte? Vă amuză, vă enervează, vă amărăște?

De la o reacție față de câteva cuvinte se poate ajunge la o poveste – a fericirii sau a nefericirii unei persoane.

Culoarea fericirii dintr-o după-amiază de vară

Samsung 276

 

 

Posted in Comunicare, Consiliere, Psihoterapie | Leave a comment

Omul e un mister

„Viața este un mister. Fiecare om este un mister. Mă enervează foarte tare faptul că în cele mai multe cărți de dezvoltare personală acest lucru este complet trecut cu vederea. În aceste cărți se împart sfaturi menite să ne facă viața mai bună, să ne ajute să reușim în toate privințele. Și totuși aceste sfaturi rămân superficiale. Ratează cu totul profunzimile existenței umane. Și nu acordă nici o atenție misterului pe care îl reprezintă fiecare om în parte. Pentru mine calea corectă nu este una a sfaturilor ieftine, care să mă poată ajuta să depășesc toate grijile și problemele, și astfel să găsesc scurtături către fericire. Mi se pare mai potrivit să fiu lăsat să trăiesc și să studiez fiecare experiență și fiecare sentiment. Îmi arăt temerea, invidia, gelozia, lipsa de măsură sau tristețea, iar prin aceste emoții pot pătrunde în profunzimile sufletului meu. Acolo sunt pe tărâmul interior al liniștii. Acolo sunt eu însumi în mod absolut. Acolo intru în contact cu imaginea unică pe care Dumnezeu mi-a hărăzit-o.

Dar această imagine nu poate fi descrisă. Rămâne un mister. Intru așadar în contact cu misterul sinelui adevărat. Și presupun că în profunzimile sufletului meu locuiește și misterul care este Dumnezeu. Alții ar putea să-i atribuie alte cuvinte. Dar un lucru este hotărât: nu găsesc în mine toate răspunsurile, deci nu le pot aduce la suprafață. Atunci când ating propriile-mi profunzimi intru în contact cu misterul din mine. Și trebuie să iau aminte la acest mister. Numai acolo unde locuiește el mă pot simți acasă la mine. Iar atunci când mă simt acasă nu am nevoie de strădanii fără măsură pentru a atinge starea de bine. Când mă simt acasă sunt în acord cu mine însumi. Ajung în starea de liniște interioară. În astfel de momente lipsa de măsură nu mai este un subiect pentru mine, fiindcă atunci simt ceea ce este cu adevărat. Iar atunci când intru în contact cu ceea ce există cu adevărat îmi găsesc și măsura care mi se potrivește. Încetez să mă mai compar cu alții. Încetez să mai caut să umplu golul din mine cu lucruri din afară, ca banii, bogăția, reputația, aprecierea, succesul sau faima. Sunt împăcat, iar prin asta ajung la dreapta măsură.” (Anselm Grun, Arta de a găsi dreapta măsură, Editura All, 2015)

arta-gasi-dreapta-251807

Și o ilustrare muzicală modernă pentru „acasa” interioară:

93 Million Miles by Jason Mraz

Posted in Cărţi, Terapie cu muzică | Leave a comment