Costumul vremurilor

Uneori, ca să arăţi „minunat”, ţi se cere doar să te contorsionezi puţin, pentru a te potrivi în costumul vremurilor. Adică să te căzneşti să intri într-un tipar nefiresc şi să ajungi să crezi că îţi este bine în el. Cred că timpurile astea de politică  şi politici tulburi mi-au adus în memorie povestea de mai jos:

“O legendă povesteşte despre un tânăr care auzise cum că ar exista un croitor minunat, Zumbach, ce realiza nişte costume ce aveau darul de a face pe oricine să arate chipeş şi elegant. Într-o zi, tânărul se duce la Zumbach şi îi cere să-i facă şi lui un costum. Aşa că Zumbach îi ia măsurile şi îi spune să se întoarcă peste o săptămână. După o săptămână, tânărul client vine nerăbdător să îşi ia costumul, croitorul i-l dă tânărului ca să îl probeze. Arăta minunat – cu excepţia faptului că o mânecă era mai lungă decât cealaltă, că nasturii nu se potriveau şi că pantalonii erau prea scurţi. Cum era de aşteptat, clientul se arătă nemulţumit. Zumbach, profund jignit, spuse cu indignare: „Nu costumul e de vină. De vină e modul în care îl porţi. Dacă îţi îndoi numai puţin cotul stâng, mâneca va cădea perfect. Şi dacă te apleci puţin în faţă şi îţi ridici umărul drept, nasturii se potrivesc perfect cu butonierele. Iar dacă îndoi puţin genunchii, vei vedea că pantalonii vin minunat.” Clientul încercă să facă aşa cum i se spuse şi – ce să vezi? – costumul îi venea turnat – şi arăta superb!” (Din cartea „Alchimia emoţională” de Tara Bennett Goleman)

Please follow and like us: