„Eu – părintele, eu – copilul”

Atunci când suntem părinți purtăm în noi amestecate povești de viață de când noi înșine eram copii, modele sau anti-modele de la proprii noștri părinți, aspirații pentru copilul nostru, dar și o mulțime de temeri. Avem nevoie să vorbim despre aceste lucruri amestecate în noi și să fim ascultați cu empatie. De multe ori, însă, ca părinți, ne simțim mai degrabă judecați, comparați și evaluați pentru cât de buni suntem și aceste atitudini trezesc în noi neliniște și confuzie, cu atât mai mult cu cât sfaturile și informațiile despre parenting sunt tot mai abundente. Stările noastre de îngrijorare sau sentimentele de ineficiență ne pot afecta relația cu copilul nostru.

Ceea ce vă propun este un GRUP DE ASCULTARE EMPATICĂ PENTRU PĂRINȚI, numit Eu – părintele, eu – copilul”, care să vină în sprijinul nevoii de a împărtăși gânduri, trăiri pe care creșterea unui copil le aduce în mintea și sufletul părinților. Este un grup pentru cei care au dificultăți în relația cu copiii lor, în sensul că sunt de multe ori confuzi sau copleșiți, simt că nu își pot înțelege copilul sau sunt nemulțumiți de cât de „buni” părinți sunt sau dimpotrivă, cred că ei fac tot ceea ce trebuie în relația cu copilul, dar ceva este în neregulă cu acesta. Pot beneficia însă și părinți care nu trec prin astfel de stări, dar vor sa exploreze mai mult ambele perspective: aceea de părinte și aceea de copil.

Programul GRUPULUI va avea o parte de introducere în care vom aborda câteva teme importante pentru relația părinte – copil și pentru înțelegerea dezvoltării emoționale a copiilor: modele de atașament, nevoi/versus/dorințe, implicare/autonomie, identificare cu copilul/separare de el, comunicare nonviolentă cu copilul. Această scurtă parte teoretică, va fi urmată de exerciții practice în care vom lucra plecând de la propria experiență de fost copil, actual părinte. Rolul exercițiilor este de a clarifica trăiri personale care să poată fi împărtășite celorlalți, dacă se dorește. Scopul final este ca prin acest dialog cu sine și cu ceilalți, părinții să devină mai încrezători și mai creativi în relația cu copiii lor, mai empatici atât față de sine, cât și față de copii.

Grupul va avea un număr minim de 6 și maxim de 10 participanți, sunt bineveniți și ambii părinți. Este un grup închis, astfel că dacă cineva se va retrage, din motive subiective sau obiective, nu va putea intra altcineva pe parcursul programului conceput pentru opt săptămâni.

Datele întâlnirilor de grup: 10.03, 17.03, 24.03, 14.04, 5.05, 12.05, 19.05, 26.05 2018, între orele 10 – 12.30 (sâmbăta).

Există și varianta ca întâlnirile să aibă loc în seara de vineri de la ora 18.30 la ora 21, dacă sunt mai mulți părinți care optează pentru aceasta.

UNDE: Cabinet de psihologie Ștefan Luiza (vezi harta la Contact)

Înscrierea la grup se face până la data de 3 martie 2018, la adresa: stefan.luiza.sl@gmail.com. În momentul înscrierii, este nevoie să optați pentru una din variantele de orar propuse– vineri seara sau sâmbătă dimineața. După înscriere, voi avea o discuție cu fiecare participant, pentru a ne cunoaște și a clarifica așteptările acestuia referitoare la participarea la  grup și la acest gen de experiență de dezvoltare personală.

Prețul: 500 de lei tot programul de opt întâlniri. Plata se poate face integral sau în doua rate: la început, înainte de prima întâlnire a grupului, și la jumătate, înainte de a cincea întâlnire.

TEMELE ÎNTÂLNIRILOR

Prima și a doua  –  Atașamentul

„…comportamentul de atașament al unui copil este activat în special în caz de durere, oboseală și spaimă, precum și în situația în care mama este sau pare inaccesibilă … Este evident, totuși, că existența acestui comportament de atașament nu se limitează în nici un caz doar la copii. Îl putem observa și la adolescenți sau adulți atunci când sunt anxioși sau într-o situație de stres … prin urmare nu ar trebui să ne mire dacă o femeie care așteaptă un copil sau o mamă care îngrijește copii mici își dorește foarte mult ca ea însăși să fie îngrijită și susținută.”

După ce ne vom cunoaște, vom explora care este percepția noastră referitoare la siguranța fizică și emoțională ce leagă copilul de părinte, ce tip de atașament (sigur sau nesigur) am adus cu noi din copilăria noastră și ce tindem să dăm mai departe copiilor noștri.

A treia și a patra  –  Copilul interior – „Din păcate, nici noi, nici copiii noștri nu am fost educați să ne împărtășim sentimentele. Adesea, nici măcar nu știm ce simțim sau cum simțim.”

Vom asculta mesajele copilului interior care vorbește încă în noi: cum este el, ce are nevoie de la noi, ce putem să îi oferim lui și astfel, nouă înșine, pentru a simți acceptare și siguranță emoțională. Ne vom familiariza cu modelul comunicării nonviolente referitor la sentimente și nevoi și vom explora legătura dintre ele și auto-empatie.

A cincea și a șasea – Părintele interior – „Copile, dă-mi mâna, astfel încât să pot păși în lumina încrederii tale în mine.”

Vom căuta în noi înșine modelul părintelui hrănitor emoțional pe care poate nu l-am avut atât cât ne-am fi dorit, dar pe care îl putem accesa interior, cu atât mai mult cu cât suntem părinți care dorim ce e mai bun pentru copiii noștri. Vom explora din ce nevoi profunde acționăm și ce limite avem ca părinți.

A șaptea și a opta – Întâlnirea și creșterea – „Copiii noștri ne oferă ocazia de a deveni părinți așa cum ne-am dorit mereu să fim”.

Vom analiza ce provocări aduce pentru fiecare faptul că a devenit părinte și ce înseamnă să crești odată cu copilul tău.

Experiența mea: Lucrez cu copii și părinți din anul 2006, am fost consilier școlar în școala de stat și am colaborat cu școli și grădinițe private, pentru cursuri pentru părinți, ateliere pentru copii, consiliere individuală. În prezent, lucrez la cabinetul de psihologie pe care l-am înființat acum 6 ani și îmi dedic timpul atât psihoterapiei, cât și dezvoltării unor cursuri de comunicare cu sine și cu ceilalți. Îmi place să lucrez și cu adulți și cu copii, fiindcă în fiecare om mare stă cuibărit un copil ce dorește să fie auzit și respectat, iar în fiecare copil crește un adult valoros! Am și eu doi copii care au crescut mai repede decât mă așteptam, cât despre propriul copil interior, el e cel care îmi stă mereu în preajmă și are grijă să nu uit de unele din cele mai importante lucruri din viață, precum afecțiunea, blândețea, jocul, râsul!

 

Please follow and like us: