Mi-am propus să mă gândesc, mai multe zile în șir, la câte o vorbă de duh – adică o frază sau o expresie care a rezonat în mine și care mi-a dat prilej să reflectez cum e asta oare pentru mine și cum se potrivește cu viața mea trecută sau prezentă. Și cum e și pentru ceilalți …
Iată vorba de duh a acestei săptămâni: „Ceea ce putem face pentru cei pe care îi iubim este să fim noi înșine fericiți” (un filozof francez pe nume Alain a spus-o).
Vă invit și pe voi să vă gândiți la astă vorbă și să vedeți ce trezește în voi, ce amintiri, ce gânduri, ce emoții, ce trăiri, ce stări … Vă vine să o respingeți, să râdeți la auzul ei, să o etichetați, să o păstrați în minte? Vă amuză, vă enervează, vă amărăște?
De la o reacție față de câteva cuvinte se poate ajunge la o poveste – a fericirii sau a nefericirii unei persoane.
Culoarea fericirii dintr-o după-amiază de vară
