O nouă carte despre relații, scrisă de Jacques Salome, împreună cu Sylvie Galland- „Cum să ne mărturisim iubirea – Secretele relației de durată” a apărut de curând la Editura Curtea Veche.
Titlul este destul de comercial, în opinia mea, dar cartea, 
odată ce am răsfoit-o, printre altele, m-a convins să o cumpăr, să o descopăr. Cartea conține, pe lângă partea de radiografie a relației de dragoste, mărturisiri ale femeilor și bărbaților, dar și poeme ale lui Salome. Este o îmbinare inspirată între psihologie și poezie – două căi prin care poate fi aproximată o mică parte a misterului iubirii ce aduce laolaltă jumătățile. Iată un fragment din finalul cărții:
„Principiul dragostei este deschiderea. Atracția dintre cele două ființe, bărbat și femeie, dragostea sexualizată și schimburile care i se asociază vor fi imaginile deformate sau fidele ale dragostei: ele ne deschid spre ce este mai bun și mai rău în noi. A iubi presupune o transformare de sine, poate mai puternică decât aceea de a fi iubit. … Relația de dragoste, care nu trebuie confundată aici cu îndrăgostirea, ne obligă să recunoaștem că dorințele noastre, multe, nu vor fi niciodată satisfăcute de celălalt, nici ale sale de către noi. Și reacțiile celuilalt ne ajută să ne conștientizăm fragilitatea și zonele de umbră, ca și elanurile și tandrețea noastră. Suntem forțați să înțelegem că răul nu vine de la celălalt, ci de la propriile lipsuri, din așteptările noastre întotdeauna dezamăgite ca împlinirile să ne vină din afară, să ne fie aduse de bunuri – fiindcă, da, sunt realmente bunuri – materiale, senzoriale, afective, estetice, onorifice, morale sau intelectuale, aduse sau oferite de altcineva sau de împrejurări. Suferința, dacă nu este utilizată ca un mijloc de a ne îngropa, de a ne distruge sau de a regresa în stări inferioare, ne ajută să creștem, precum luptele, probele, sacrificiile îi învățau pe cavaleri să se cunoască și să se depășească în căutarea Graalului.”
