Focusing este procesul descris de Eugene Gendlin (1926-2017), cel care l-a creat și l-a făcut cunoscut prin cursuri și prin înființarea Institutului Internațional de Focusing din SUA (www.focusing.org), în cadrul căruia m-am format și eu. Nu se referă, așa cum putem crede – induși în eroare de termenul „a te focusa” – la un proces cognitiv de concentrare a atenției, ci la un alt gen de atenție îndreptată în interior, în corpul nostru. Semnificația cuvântului, în acest caz, este aceea împrumutată din domeniul fotografiei, în care „focalizarea” înseamnă reglarea aparatului pentru a obține o imagine mai clară. Ceea ce facem prin procesul numit Focusing este această „reglare” a atenției și clarificarea a ceea ce se întâmplă cu noi și în noi.
Iată mai jos trei definiții care surprind esența din Focusing, anume orientarea spre ceea ce ne transmite corpul și înțelegerea experienței personale cu ajutorul lui:
Proces interior natural în care acorzi timp pentru a capta semnificația corporală a unor situații, probleme sau aspecte ale vieții.
Un proces orientat spre corp, de conștientizare de sine și de vindecare emoțională
Un proces gradual de întoarcere a atenției către semnificația resimțită în corp a unei situații, probleme sau proiect creativ
Focusing-ul a fost descoperit de către Eugene Gendlin în anii 50 ai secolului trecut. Doctorand în filosofie la acea vreme, Gendlin s-a apropiat de Carl Rogers, unul din părinții psihologiei umaniste și creatorul psihoterapiei centrate pe persoană. El a participat la cercetarea pe care echipa lui Rogers o făcea pentru a descoperi ce factori fac să funcționeze psihoterapia. În acest scop, echipa a ascultat mii de ore de înregistrări ale ședințelor de psihoterapie. A descoperit astfel, cu uimire, că felul în care oamenii vorbeau despre propria lor experiență, oprindu-se din discurs și cercetând în interior cum se simt cuvintele spuse, era un factor predictor important al succesului în psihoterapie. Ceea ce unii puteau face natural a devenit, prin munca lui Gendlin, un proces ce poate fi predat și învățat.
El se desfășoară ca un dialog între minte și corp, între conștient și inconștient. El ne lărgește perspectiva asupra propriei minți și ne ajută să redescoperim cunoașterea implicită existentă în corp. Prin Focusing învățăm să fim mai atenți la semnalele corporale ce însoțesc subtil gândurile, emoțiile, nevoile recunoscute sau deghizate.
Eu folosesc Focusing în lucrul individual din ședințele de psihoterapie cu adulți și cu copii. Dar pentru că în România este foarte puțin cunoscut, am proiecte de cursuri și ateliere despre focusing, în cadrul Centrului de Focusing .