Mi-am adus aminte de ele în această perioadă. M-am întrebat, în frenezia publicitară a cadourilor care musai trebuie cumpărate, oferite şi primite, printre atâtea costume de moşi comerciali, crăciuniţe dezinhibate, reduceri şi oferte, pungi de plastic şi pachete gata făcute, ce am putea dărui bătrânilor sau copiilor din vieţile noastre. De ce tocmai lor? Pentru că pe bătrâni i-am auzit spunând, de-a lungul anilor, că ei nu prea mai au nevoie de cadouri, ci de sănătate. Cât despre copii, mesajul unora dintre părinţi sună uneori descurajant: ori nu mai ştiu ce să le cumpere copiilor, fiindcă acestia au deja tot ce vor, ori nu-şi pot permite jucăriile electronice la modă după care suspină copiii lor.
Cadourile sunt doar o modalitate de a comunica celor dragi că ţii la ei şi că îţi pasă de ei. Cei care au scris despre limbajele de iubire, un consilier marital (Garry Chapman) şi un psihiatru (Ross Campbell) spun că există cinci feluri de a transmite afecţiunea şi grija în familie:
- prin mângâieri fizice, îmbrăţişări sau atingeri – tandreţea fizică.
- cu ajutorul cuvintelor de încurajare, de afecţiune şi valorizare – mesajele pozitive
- prin timpul şi atenţia acordată – împărtăşirea de momente şi activităţi
- prin oferirea de daruri şi cadouri
- prin servicii făcute pentru cei dragi (gesturi, acţiuni, ajutor).
În vremurile pe care le trăim, de multe ori ne reducem limbajele de iubire la oferta de cadouri, aşa cum, în loc de scrisori, conversaţii faţă în faţă, telefoane sau atingeri concrete, comunicăm prin sms-uri şi mess. Şi totuşi …
Cu toţii căutăm probabil şi ne bucurăm cînd îi găsim pe aceia care mai au cuvinte bune, ore sau gesturi de dăruit, în loc de pachete la schimb: o masă luată împreună cu o bătrână, o prăjitură făcută pentru vecina care n-are timp, o întrebare sau o invitatie adevărată pentru colegul care tace mereu sau dimpotrivă, vorbeste prea mult, un joc împreună cu copilul, un film cu adolescentul … Fiecare ştie mai bine ce poate dărui …
