Comunicarea este un soi de plantă foarte sensibilă. Astă vară, la Muzeul Antipa, am descoperit și am cumpărat Mimosa Pudica – o plantă ale cărei frunze, 
când sunt atinse se strâng, se sfiesc, se ghemuiesc în sinea lor. Durează apoi câteva minute până când frunzele Mimosei își revin la dimensiunea inițială deschisă și încrezătoare.
Cam așa poate fi, uneori, și comunicarea dintre doi oameni: se înțeleg ce se înțeleg și, la un moment dat, ceva determină ca ea să se contorsioneze, să se reducă, să se închidă. La comunicarea omenească, însă, e nevoie de mult mai multe minute, zile, ani sau alte unități de măsură a sentimentelor pentru ca mințile și sufletele lor să se poată reconecta.
Iată trei din „atingerile” pe care nu le suportă ușor „planta” comunicării:
1. Când unul dintre interlocutori spune ceva despre el însuși, iar celălalt aude o acuză la
adresa lui. De exemplu: unul spune „mi-e greu să …”, iar celălalt aude „ești vinovat că …”, ceea ce îi provoacă defensiva (se apără excesiv ori se închide) sau ofensiva (îl etichetează pe celălalt sau chiar îl atacă prin jigniri ori judecăți); de foarte multe ori, partenerii de comunicare sunt mult prea prinși în ceea ce simt ei și mult prea puțini receptivi la ceea ce transmite verbal și nonverbal celălalt. Psihologii care au studiat comunicarea spun că, în relații, auzim selectiv și folosim nu una din două urechi, ci din patru – dar despre asta în alt articol.
2. Când intențiile celor doi nu mai corespund, când se strecoară între ei un soi de manipulare de la unul spre altul – un soi de curent rece, al singurătății și al temerii, nu o adiere plăcută; unul dintre ei e interesat mai mult de felul în care ar putea să își împlinească dorințele, nevoile prin celălalt, decât de reciprocitatea din „a da și a primi”.
3. Când unul dintre cei doi tinde să domine printr-o anumită trăsătură a lui, chiar și pozitivă, comunicarea, lăsând prea puțin loc și celuilalt sau fiind prea intruziv și cerând prea mult ori prea așa cum se așteaptă el să primească; ca și cum în ghiveci nu ar fi doar o plantă pe care o îngrijesc amândoi, ci ar fi planta expansivă a unuia și cea care nu mai are loc, a celuilalt și care rămâne mai firavă.
Mai sunt, cu siguranță, și alte blocaje ale comunicării și se mai pot găsi și alte analogii, comparații și metafore pentru ceea ce ne leagă și ne desleagă cu vorbe, tăceri, întrebări și răspunsuri, șoapte și tipete, afirmări, negări, confirmări …
În fotografie – Mimoza înflorită (sau o comunicare înfloritoare)
