Autorii cărților despre relații (de cuplu, de familie) susțin că afecțiunea dintre oameni se poate arăta în cinci feluri (vezi postarea despre Limbajele de iubire). Același număr – cinci – e valabil, se pare, și atunci când dorim să comunicăm cu adevărat cu omul care ne e drag, cu care formăm deja un cuplu stabil sau cu care ne-am dori să rămânem într-o comunicare cât mai autentică.
M-am gândit recent la aceste cinci trepte ale comunicării văzând cu surprindere cum parteneri vechi ajung să nu se mai înțeleagă, să nu-și mai poată comunica deschis fluxul de trăire și gândire, blocându-se reciproc și suferind.
Cele cinci niveluri ale comunicării intime sunt prezentate și exemplificate generos de consilierul de cuplu Gary Smalley în cartea „Când unu plus unu fac NOI”. (Editura Curtea Veche)
Potrivit lui, un bărbat și o femeie au șanse să cunoască intimitatea și autenticitatea în relație, dacă vor învăța să urce de la nivelul 1 la nivelul 5 și să depășească bariera conflictului situată între nivelul 3 și 4. Iată cum urcă sau coboară acest „ascensor” al comunicării și iată cum se numesc „etajele”:
- Vorbirea în clișee
- Împărtășirea faptelor concrete
- Împărtășirea opiniilor, a preocupărilor, a așteptărilor – aici se poate deschide poarta către intimitate, dar tot aici se află și bariera conflictului, care blochează înaintarea spre următoarele niveluri:
- Împărtășirea sentimentelor
- Împărtășirea nevoilor relaționale
Depășirea nivelurilor inferioare de comunicare este, în opinia autorului, o cale pentru barbați și femei, de a-și dezvolta inteligența relațională (IR) și de a trăi astfel experiențe de cuplu mai profunde, mai stabile și mai puțin dureroase, chiar și atunci când apar confruntări (necesare, în fond). Inteligența relațională este componentă a inteligenței emoționale atât de valorizată în prezent de cei care studiază condițiile succesului personal și profesional. Mie îmi place să numesc acest tip de inteligență „a fi deștept cu inima”.
Faptul că nivelurile comunicării, ca și limbajele de iubire, sunt tot atâtea câte degete la o mână m-a făcut să îmi reprezint importanța mâinii în tot ce realizează un om. Cum ar fi dacă el n-ar ști să folosească, în minunatele lui ipostaze – de îndrăgostit, artizan, manufacturier, medic, artist, virtuoz – decât unul sau două degete sau decât palma sau doar pumnul, sau dosul palmei? Cât de multe comunicăm prin mâinile noastre – uneori atât de spontan și fără lecții, dar și cât de bine reușește un om antrenat, de pildă un dansator ori 
un pianist, să transmită inefabilul și frumusețea datorită mâinilor sale pricepute!
Tot așa îmi pare și cu nivelurile comunicării în cuplu, când vrem să ajungem la acea profunzime după care atâția oameni tânjesc, conștient sau nu, poate că ar fi bine să învățăm să ne folosim „toată mâna” comunicării. Tu la ce etaj mergi? Și cu câte degete apeși butonul ascensorului?
