La fel ca prietenul: am o prietenă de pe vremea comunismului, adică de cel puțin 30 de ani, nu-i așa?! Cu ea mă uitam la nori și la flori, ea găsea întotdeauna răbdarea să facă înghețata cu lapte și cu ouă, ca în comunism, după ce făcea rost de ingrediente, și le amesteca pe foc cu multă perseverență, să nu se brânzească, iar apoi îmi oferea o cupă de înghețată ornată cu dulceață făcută tot de mâna ei!
Acum câteva zile, într-o vizită scurtă – fiindcă nu mai avem timp, ca în adolescență – mi-a oferit o carte de poezie cu dedicația din titlul acestei postări, scrisă de mâna autorului, firește! Și, ca în romanul lui Proust – În căutarea timpului pierdut – când brioșa sau madlena aduce la suprafață o întreagă lume de amintiri și trăiri, și această carte de poezie m-a tras în timp. Au venit în mintea mea stoluri de gânduri și în inima mea s-au clădit rapid cuiburi de trăiri.
Am ales o poezie scurtă, bună de dat mai departe: dar din dar, de voie și de nevoie de frumusețe și joc cu cuvintele:
amânare
„mâine/o să mă întind pe pâine/ca un unt, o margarină/sub dulceața ce-o să vină
mâine/o să mă dezbrac de câine/o să fiu iară pisică/să am vieți, să nu am frică
uite, mâine, îți promit/recunosc tot ce-am greșit, /mă fac luntre, punte, soare/stea mă fac, stea căzătoare
însă azi/când în ochi tu mi te scalzi/lasă-mă să nu clipesc/că nu vreau să te rănesc”
(Din cartea lui Iv cel Naiv, „Scrisori de lângă tine”, Editura Vellant, 2019)