Povestea băieţelului

Iată o poezie care îmi trezeşte mereu întrebări despre impactul pe care şcoala o are asupra minţii crude a copiilor:

POVESTEA BĂIEŢELULUI

Într-o zi, un băieţel s-a dus la şcoală.
Băieţelul era mic,
Iar şcoala era mare.
Dar când băieţelul a văzut
Că intrarea în clasa lui
Se făcea printr-o uşă direct din curte,
A fost foarte fericit,
Iar şcoala nu i s-a mai părut
Atât de mare ca la început.
Într-o dimineaţă,
Când băieţelul se afla în clasă,
Profesoara le-a spus copiilor:
„Astăzi o să facem un desen”.
„Grozav”, s-a gândit băieţelul,
Căci îi plăcea mult să deseneze.
Ştia să deseneze o mulţime de lucruri:
Lei şi tigri,
Pui şi vaci,
Trenuri şi vapoare …
Şi şi-a scos cutia cu creioane colorate
Şi a început să deseneze.
Dar profesoara a zis: „Aşteptaţi,
Nu începeţi încă”
Şi a aşteptat până i s-a părut că toţi copiii sunt pregătiţi.
„Acum o să desenăm flori”,
A zis profesoara.
„Grozav, s-a gândit băieţelul,
Căci îi plăcea să deseneze flori.
Şi a început să deseneze flori frumoase,
Şi le-a colorat în roşu, portocaliu şi albastru.
Dar profesoara le-a spus copiilor:
„Aşteptaţi, vă voi arăta eu cum să coloraţi”
Şi a desenat o floare roşie cu o tulpină verde.
„Acum puteţi începe”, a zis profesoara.
Băieţelul a privit floarea profesoarei,
Apoi s-a uitat la floarea lui.
A lui era mai frumoasă decât a profesoarei.
Dar n-a spus nimic.
A întors doar pagina
Şi a desenat o floare ca a profesoarei,
Era roşie cu o tulpină verde.
Într-o altă zi,
Când băieţelul intrase în clasă prin uşa din curte,
Profesoara le-a spus copiilor:
Azi o să facem ceva din argilă”,
„Grozav”, şi-a zis băieţelul,
Căci îi plăcea să lucreze cu argila,
Ştia să facă tot felul de lucruri din argilă:
Şerpi şi oameni de zăpadă,
Elefanţi şi camioane, …
Şi a început să frământe bucata de argilă.
Dar profesoara a zis:
„Staţi, nu sunteţi gata să începeţi”,
Şi a aşteptat până ce toţi copiii au fost gata.
„Acum o să facem o farfurie”
A zis profesoara.
„Grozav”, s-a gândit băieţelul,
Căci îi plăcea să facă farfurii.
Şi a început să facă farfurii de toate formele şi mărimile.
Dar profesoara le-a zis coopiilor:
„Aşteptaţi, vă arăt eu cum să faceţi”,
Şi le-a arătat cum să facă o farfurie adâncă.
„Aşa, acum puteţi începe”, a zis profesoara.
Băieţelul s-a uitat la farfuria profesoarei,
Şi apoi la ale sale.
Îi plăceau mai mult farfuriile lui,
Decât farfuria adâncă făcută de profesoară,
Dar n-a spus un cuvânt. Şi-a transformat farfuriile lui într-o bilă mare de argilă
Din care a făcut o farfurie adâncă şi mare
Ca aceea făcută de profesoară.
Şi foarte curând băieţelul a învăţat să aştepte
Şi să privească
Şi să facă lucruri precum cele făcute de profesoară,
Şi foarte curând
N-a mai făcut nimic de unul singur.
Şi s-a întâmplat într-o zi
Că băieţelul şi familia lui
S-au mutat într-o altă casă,
Într-un alt oraş.
Şi băieţelul a trebuit să meargă la altă şcoală.
Şcoala cea nouă era şi mai mare,
Şi nu avea nici o uşă
Prin care să intre direct din curte în clasa lui.
Trebuia să urce nişte trepte înalte
Şi să meargă de-a lungul unui coridor lung
Până ajungea în clasa lui.
În prima zi de şcoală,
Profesoara le-a spus copiilor:
„Astăzi o să facem un desen”,
„Grozav”, şi-a zis băieţelul,
Şi a aşteptat să-i spună profesoara ce să facă.
Dar ea n-a spus nimic,
s-a plimbat doar prin clasă.
Când a ajuns lângă băieţel,
I-a spus: „Tu nu vrei să desenezi?”
„Ba da”, a zis băieţelul.
„Ce desen să facem?”
„Nu ştiu până nu-l faci”, zise profesoara.
„Cum să-l fac?” zise băieţelul.
„Cum îţi place ţie”, răspunse ea.
„Să-l colorez cum vreau eu?” a mai întrebat băieţelul.
„Cum vrei tu”, a fost răspunsul ei.
„Dacă toţi aţi face acelaşi desen,
Şi l-aţi colora la fel,
Cum să ştiu eu cine l-a făcut?
„Nu ştiu”, zise băieţelul
Şi a început să deseneze o floare roşie cu tulpina verde …

Extrasă din cartea Educaţia timpurie a copiilor în vârstă de 0-7 ani”, Autori: Ecaterina Vrăsmaş, Patricia Herman, Irina Paraschiv, Carmen Anghelescu, Mariana Costea, Lucia Pietraru

Facebook
Twitter
LinkedIn
Pinterest
Telegram
WhatsApp
Verified by ExactMetrics